Ucide-mă sau sărută-mă

Există zile în care am o stare, scuzaţi-mi expresia, de tot rahatul. Starea aceasta, deşi nu e inventată de turci, pare a fi un amalgam de plictiseală, oboseală, sictireală şi depresie parţială. Numai bună de leneveală. 🙂

Nu ştiu cum se face, însă starea asta îmi este indusă numai duminica, cam o dată pe lună. altădată pe Soare
Din fericire, nu ţine mai mult de o zi nelucrătoare şi nu am nevoie de absorbante. Nu cred că m-ar ajuta în vreun fel. În niciun fel. Nici unu, nici doi, nici desertul.

Cred că aş pica orice examen psihologic… dacă aş fi pus în aceste clipe să dau unul. Nu doar unul. Le-aş da pe toate, că nu-s chiar zgârcit.

În altă ordine de idei (de parcă ar mai exista şi altă ordine de idei), ţin să aduc lămuriri privitoare la titlul de mai sus. Eu aduc lămuriri, voi aduceţi berea.

Lămuririle sunt (sau este, că-i numa’ una):

Etichete:

6 comentarii

Dă-ți cu părerea

Adresa ta de email nu va fi publicată.