Cu zahărul pe fund

De când vă spuneam că nu beau cafea s-au mai schimbat niște lucruri. Consumul de cafea nu mai e pe zero, nu mai ascult Radio Itsy Bitsy. Probabil o să ascult Radio 21 care nu mai e Radio 21. Acum îi zice Radio Virgin România. Dacă o să repete aceleași 20 de melodii non-stop, o să-și bage băjetzii p… în radioul lor și numai virgin n-o să mai fie. Însă nu pentru radio v-am adunat astăzi aici. 🙂

Am ce am cu zahărul pe care-l trântește aparatul de cafea pe fundul paharului pentru a îndulci cafeaua. Partea proastă este că nu doar un singur aparat de cafea are acest obicei prost. Prost sunt și eu că nu beau cafea făcută la ibric. Majoritatea îmi oferă zahăr pe fundul paharului, cu excepția tonomatelor ce încălzesc apa prea tare. Atât de tare încât zahărul nu mai are, practic, nicio șansă în fața apei fierbinți din care ies aburi ce ajung în nările celor de lângă mine. Mă gândeam că aș putea să aleg cafea fără zahăr și să umblu cu zahărul pudră la mine. Astfel nu mai arunc zahărul cu tot cu pahar. 

O ciocolată caldă nu am mai băut în ultima vreme, însă aveam un ritual atunci când alegeam să fac asta. Turnam puțin lapte fierbinte pe fundul cănii, peste care turnam conținutul plicului, iar după aceea completam cu lapte, amestecând ușor-ușor conținutul cu o linguriță. Astfel nu se mai lipea „praful” (cacaua, zahărul și ce mai pun ăia în pliculețul ăla) de fundul cănii, nici nu rămânea lipit de linguriță.

Acum am de rezolvat problema cu zahărul de pe fund. Fundul paharului. Revin când găsesc o soluție salvatoare. 🙂