A început de sâmbătă să cadă câte un fulg, câte doi fulgi, câte jumătate de metru de fulgi. Acum a stat. Norii s-au mai răzbunat. Pe mine, pe tine și pe sclava Isaura. Spre apus, dar stau grămadă. Peste sat.
Nu e soare, dar va fi. Momentan s-a ascuns și nu merge nimeni să-l caute. Și pe rău e numai fum. După râu s-au ascuns niște fumători, de aia. Vântu-i liniștit acum. Afacerile merg bine și nu are de ce să fie îngrijorat. Dar năvalnic vuiet vine. De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii, dar nu chiar așa multe. Mai mult cu capace de WC. De pe coastă vin țipând. De pe coasta din care a fost făcută Eva. Și se-mping și sar râzând. Se bucură, că le place să se împingă. Mai ales că e plin internetul de tutoriale. Prin zăpadă fac mătănii. Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii. Roata morii se învârtește și o să fie pâine. Şi de-a valma se pornesc, apoi se opresc, apoi iar pornesc. Greu cu pornirea, că e frig. Cum prin gard se gâlcevesc și se agață de el. Vrăbii gureşe, când norii. Ploi vestesc.
Ba se răscolesc şi câinii. Sunt supărați că oamenii i-au catalogat drept răi. De prin curţi, şi sar la ei. Câini agresivi, dom’le. Pe la garduri ies femei. Aceleași garduri de care se agățau copchii. Se urnesc miraţi bătrânii. Din bordei.
Ce-i pe drum atâta gură? Și ce de dinți! Nu-i nimic. Copii ştrengari. Asta-i nimic?? Ei, auzi! Vedea i-aş mari. Se rezolvă cu multă, multă mâncare. Parcă trece-adunătură. De tătari!
Lasă un răspuns